Jocul de GO a apărut în China antică, în urmă cu aproximativ 4000 de ani.

Este considerat cel mai vechi și în același timp cel mai complex joc de strategie inventat de om.

O legendă despre apariția jocului de GO spune că acesta a fost inventat în timpul împaratului chinez Yao (2337-2258 ÎHr) pentru dezvoltarea intelectuală a fiului său, care era neatent și indisciplinat, ca o metodă de a-l ajuta să devină un bun conducător. Primele scrieri în care este menționat jocul de GO îi apartin lui Confucius (secolul VI ÎHr). Printre mărturiile care atestă vechimea jocului de GO se numară un fragment dintr-o tablă de GO care datează din secolul al II-lea ÎHr, din timpul împaratului chinez Jing, Dinastia Han, o tablă de GO descoperită în secolul al VII-lea, din timpul regelui tibetan Songtsan Gampo sau o pictură pe mătase din timpul dinastiei Tang, anii 618-907.

Jocul de GO a ajuns în Japonia în secolul al VII-lea unde a luat o foarte mare amploare, fiind practicat în special de către elitele societătii. Scoala japoneză de GO este responsabilă pentru răspandirea jocului in occident (Europa și Statele Unite ale Americii), însuși numele sub care este cunoscut fiind împrumutat din limba japoneză (IGO înseamnă joc de încercuire; WEIQI în limba chineză sau BADUK în limba coreană).

În Europa, primele mărturii sunt din secolul al XVI-lea și aparțin unor călători în Orient. Jocul de GO a pătruns cu adevărat în anul 1880 datorită unui inginer chimist german pe nume Oscar Korschelt.

Printre personalitătile care au practicat sau practică jocul de GO se numară Albert Einstein, Alan Turing, John Nash, Bill Gates sau Edward Lasker. Acestuia din urmă (Mare Maestru de Șah și jucător de GO) îi aparține remarca potrivit căreia regulile jocului de GO sunt “atât de elegante, clare și logice, încat dacă în Univers ar exista forme de viață extraterestre, acestea cu siguranță ar juca GO”.

Jocul de GO are reguli foarte simple și o strategie extrem de complexă. Este jocul care îmbină cel mai bine inteligența rațională (IQ) cu inteligența emoțională (EQ).

Jocul de GO este considerat o artă marțială (singura care nu implică un contact fizic direct cu adversarul) iar printre beneficiile practicării lui se numară si urmatoarele:
- Practicarea jocului de GO presupune o anumită etichetă, un cod de conduită bazat atât pe respect pentru adversar cât și pentru sine;
- Jocul de GO stimulează spiritul competițional dar în același timp educă în spiritul respectului pentru ceilalți;
- Echilibrul de pe tabla de GO se transferă în personalitatea celui care îl practică;
Dintre lecțiile de viată pe care ni le oferă jocul de GO, cele mai importante sunt urmatoarele:

- În tot ceea ce facem este nevoie de echilibru
- Să ne cunoaștem limitele și să formulăm așteptari realiste
- Disciplina și coerența ne ajută să compensăm în multe situații lipsa talentului
- Să privim imaginea de ansamblu dar in acelasi timp sa fim atenti si la detalii
- Să privim in viitor și să planificăm
- Să punem siguranța înaintea dorinței de a avea mai mult (lăcomia se plătește)
- Să ne bucurăm de oportunitați atunci când apar și să nu le ratăm, dar să nu ne bazăm și în viitor pe ele
- Ca să întelegi cum gandește adversarul și ce planuri are, trebuie să te pui tot timpul în locul lui; daca îți subestimezi adversarul vei pierde
- Să nu fim aroganți atunci când câștigăm, dar nici să nu ne judecăm prea aspru atunci când pierdem (nu putem fi de fiecare dată pe primul loc)
- Să învățăm din înfrângeri și să mergem mai departe
Practicarea jocului de GO încă de la vârste fragede este foarte importantă deoarece dezvoltă gândirea analitică, antrenează memoria și stimulează imaginația. Copiii au mintea în formare iar jocul de GO le oferă mereu noi situații la care trebuie să se adapteze, le crește capacitatea de concentrare, atenția si rezistența la efort intelectual.

Prin beneficiile sale, jocul de GO poate contribui la reducerea efectelor utilizării dispozitivelor digitale, fiind o bună alternativă pentru cei mici de petrecere a timpului liber în compania altor copii.

În zilele noastre, Go-ul este din ce în ce mai puțin privit ca un simplu joc și, în tot mai multe școli și universitați din întreaga lume este studiat ca mijloc complementar în dezvoltarea unei gândiri strategice structurate, cu aplicații practice în economie, finanțe, management, marketing, matematică, programare, inteligență artificială (AI) sau chiar in probleme care țin de geopolitică.

Poate nu reprezintă o coincidență faptul că într-un clasament al celor mai bune sisteme de învătământ la nivel mondial, din primele zece tări, șapte sunt din Asia, țări în care jocul de GO este practicat la scară largă, este declarat “sport național” și se studiază în școli cu program intensiv sau ca materie optională.